Photography

































Comentariile tururilor virtuale despre cetatile sasilor au fost preluate din cartea: "Bisericile cetati ale sasilor din Ardeal" - Acad. George Oprescu Editura Academiei Republicii Populare Romine 1957

     Bisericile cetati studiate in paginile precedente, desi nu reprezinta decat numai cam un sfert din cele inca in picioare, ofera un material suficient pentru a ne da seama de importanta si de valoarea acestei forme de arta medievala, exceptional de insemnata in tara noastra.
     Viata lor imbratiseaza o perioada cam de sapte secole si jumatate, intre anul 1200 si zilele noastre si in jurul acestor monumente s-a jucat de multe ori tragedia, in numeroase acte, a istoriei Ardealului. Au vazut si au simtit in trupul lor oroarea invaziilor tataresti si turcesti, jaful si parjolul acestor crude hoarde razboinice, de o salbaticie proverbiala, au asistat la lupte civile, la revolte de oameni disperati, ce-si cucereau cu armele dreptul la viata. au iesit la lumina din vointa darza si din tenacitatea locuitorilor satelor, doritori sa traiasca si sa-si pastreze credinta si obiceiurile, mai toate au fost sanctuare catolice, inainte de a deveni biserici ale comunitatii protestante, in mijlocul secolului al XVI-lea. Inainte de aceasta schimbare fundamentala in rolul lor, au cunoscut tot luxul si toata pompa ce domnesc in locasurile de rugaciune ale catolicilor. In bisericile mari erau randuite, in cor si in capele pana la treizeci de altare, pictate si sculptate. Ne putem inchipui ce tezaur de arta medievala, anterioara secolului al XVI-lea s-a distrus, atunci cand reforma a inceput opera ei de nimicire a imaginilor religioase. Din fericire, in unele localitati nu s-a mers in Ardeal asa de departe cu inlaturarea vechilor statui si picturi, ca in Olanda, de pilda, asa incat au mai ramas si astazi in bisericile cetati un oarecare numar de altare din secolele XV si XVI, in afara de cele care au intrat in muzee, la Sibiu ori Brasov, marturii de inalta valoare ale insusirilor artei ardelene din epoca anterioara reformei. De asemenea, amvoanele, cristelnitele cateva din secolul al XVI-lea, stranele, usile intarsiate si sculptate, opere lucrate de maestrii locali, sunt si astazi acolo unde ele se gaseau, cand locasul a trecut in posesia comunitatii evanghelice.
     Este insa evident ca, dupa ce o data cu inlaturarea altarelor orice obiect mai viu colorat disparuse din biserica, interiorul acesteia luase un aspect trist si apasator. Este motivul pentru care credinciosii, mai toti tarani ori meseriasi apartinand corporatiilor satesti, obisnuiti cu culorile vii si stralucitoare ale artei populare si simtind lipsa lor in biserica, pe de o parte pun si decoreaza toate mobilele de lemn cu motivele inflorate populare, cele de pe lazile de Brasov, ca in foarte numeroase biserici, pe de alta, cei mai avuti imbraca cu somptuoase covoare de Asia Mica locul ce ocupau in timpul slujbei.
     Toate aceste tezaure artistice, impreuna cu cladirea ce le adapostea, ea insasi o forma de arta de desavarsita realizare, exemplar original de creatie ajuns la splendide rezultate, ne sunt cu totul necunoscute noua, celor de dincoace de Carpati. dar si ardelenii, chiar si sasii, nu par sa-si fi dat seama, in afara de cativa cercetatori izolati, de importanta acestei forme de arta. Obisnuiti cu prezenta bisericii intarite in mijlocul peisajului ce o inconjura, au considerat-o acolo ca pe ceva obisnuit, nu i-au mai dat atentia cuvenita, n-au inteles procesul lung si complicat care a precedat-o, gravele evenimente care-i stau la temelie, sacrificiile si ingeniozitatea necesare pentru gasirea atator solutii fericite de aparare a locasului si a comunitatii.
     In multe din ele, pana astazi, ca intr-o veche cronica, putem urmari succesiunea evenimentelor dramatice, carora constructiile masive, de proportii grandioase, biserica si incintele, trebuiau sa le faca fata, dupa adaosurile si transformarile suferite de lacas, in decursul secolelor. O dovada mai elocventa de legatura dintre evenimentele politice si istorice si fenomenul artistic, asa cum el se prezinta aici, in Ardeal, este greu de imaginat.
     Scopul pe care l-am urmarit intreprinzand acest studiu este sa indrept atentia cercetatorilor nostri asupra acestor marete si venerabile monumente. Pentru a le cunoaste in amanunt, raman inca multe probleme de cercetat. Fiecare din aceste constructii ar putea face obiectul unei mici monografii speciale, pe care Institutul de istoria artei al Academiei R.P.R. ori Filiala din Cluj a acesteia le-ar putea cu folos inscrie in planul lor de activitate.